Istoria Francmasoneriei este fascinantă și plină de mister. Această organizație reunește oameni care își propun să se dezvolte mai întâi pe ei înșiși pentru a contribui la binele întregii umanități.

Deși Francmasoneria speculativă a apărut în secolul XVIII și se crede că s-a dezvoltat din ghildele masonilor operativi din Evul Mediu, rădăcinile sale se pierd în negura timpului, până la Școlile Misterelor din Antichitate. De la acestea, ordinul a preluat două concepte fundamentale: credința într-o Ființă Supremă și credința în nemurirea sufletului. Ritualurile și simbolurile folosite astăzi în Francmasonerie au rădăcini în aceste tradiții antice.

Renașterea italiană a adus un suflu nou: interes pentru studiile clasice, aprofundarea cunoașterii și emanciparea de dogme și superstiții. Reforma lui Martin Luther a permis Francmasoneriei să se elibereze de controlul ecleziastic, iar Revoluția Franceză a introdus idealurile fundamentale de libertate, egalitate și fraternitate, valori care stau la baza ordinului.

În perioada modernă, Francmasoneria a crescut mai ales în Occident, odată cu răspândirea democrației și a libertății de gândire. Ea continuă să promoveze cunoașterea, rațiunea și solidaritatea, combatând ignoranța, fanatismul și superstiția. Deviza „Libertate, Egalitate, Fraternitate” rămâne un principiu viu, nu doar un slogan, sub îndrumarea M:.A:.A:.U:.